Am fost o fata care-si traia viata cu susul in jos. Unde imi
statusera picioarele, acum imi statea capul. Toate darurile din inima mea se
risipeau in cele patru vanturi. Iar eu sufeream. Imi pierdeam ideile si nu mai
vedeam lumina soarelui.
Intr-o zi, un pitic faur al pamantului veni la mine si
aprinse un felinar. Atunci mi-am amintit de lumina soarelui. Deasupra
picioarelor mele isi facuse cuib o pasare. Dar eu nu auzeam ciripitul sau in
timp ce pasarea isi clocea ouale. Un ou a cazut din cuib si, la lumina
felinarului, am zarit un pui de pasare. Era mic si nu avea pene. Nu apucase sa cloceasca. Am luat puiul
frant in maini si am suflat. Pasarea a murit in mainile mele iar eu am fost eliberata.
Am inceput sa colind lumea intr-un car. Pe masura ce
colindam, adunam stele. Ajunsesem sa car atatea stele ca nu mai puteam impinge
carul. Si am uitat de unde am plecat. Mi-am subjugat natura salbatica, am
inrobit barbatul divin si femeia divina dinauntrul meu. Acestia im apareau insa
noapte ain vise, iubindu-se pe malul marii. Femeia Schelet ii pandea, ii pandea
mereu de pe fundul marii. Iar eu ma trezeam in sudoare, urland de frica.
Pana intr-o zi cand mi-am adunat curajul si mi-am infruntat
teama. Am plecat pe mare si am primit-o pe Femeia Schelet pe barca mea. I-am
cantat si i-am cantat pana cand ea
s-a intrupat si a pasit spre mine. M-am inchinat in fata ei, am lasat-o sa ma
ia in brate si mi-am deschis inima.
Atunci mi-am amintit cine sunt.
No comments:
Post a Comment