Pages

Monday, June 30, 2014

Femeie


Catre voi toti, fii ai cerului,
barbati din lume,
barbati din viata mea,

Catre voi cei care ati umilit si ati abandonat
O femeie.

Catre voi cei care ati asmutit fiara din ea,
Cea avida dupa senzualitate,
Avida dupa extraordinar,
Avida dupa caderi si ridicari,
Avida dupa slabiciune,
Avida dupa atentia stoarsa de la ceilalti.

Si apoi ati inlantuit-o
Povara,
Nesimtito,
Ofticoaso,
Tradatoareo,
Rusine tie,
Nerusinato,
Trezeste-te la realitate,
Netrebnico!

Si vinde-ti visele,
Caci mi-e teama de ele.

Caci ce insemana o lume
Condusa de instinct,
De intangibil,
De tigroaice,
Si leoaice
Si ursoaice
Si pelicani?

Cum oare arata o lume
In care visele conduc,
In care inima e libera
Sa-si urmeze calea
in care nu exista
plantatii
si nici patroni
si nici boieri
carora li se cuvin
legal
dividende
drepturi;
in care avutia
nu se masoara
in
nimic
tangibil?

Cum oare arata o lume in care
Femeile iarta?

Cum oare arata o lume
In care femeile isi iarta tatal,
Primul barbat din viata lor
Care nu a stiut sa faca altfel
Decat a facut?

Ca a fost alcoolic
coleric,
violator incestuos,
violent,
agresiv,
ucis,
ucigas,
abuziv,
distant,
nemultumit,
neprezent,
dezinteresat,
prea interesat.

Nimic nu va sterge durerea,
Nicio durere.

Si toti fii cerului,
Toti barbatii
vor continua sa se sperie
de Ea si sa fuga.

Tu insati te sperii de tine
Si ai vrea sa fugi.
Si o faci.
Suficient de des incat
sa iti pierzi luciditatea
si stapanirea
si astfel te ranesti iar
Ca sa mai ai o dovada ca
Nu ai dreptul la pace
Si la dragoste.

Asaza-te la masa cu alesul tau,
Asaza-te la masa cu tatal tau
Si vei stii
Ca trecutul nu poate fi ameliorat.

Nu va veni ziua in care ceva sa se intample
astfel incat
trecutul sa iti para edulcorat,
elucidat
si vindecat,
pentru ca el nu mai exista.

Accepta asadar ca asa a fost.
Si vezi ce poti face sa iti recuperezi
Puterea,
Suflul,
Inima.

Simte-ti durerea la maxim
Fara sa o savurezi.

Magnetul voluptatii e unul puternic,
dar nu mai puternic decat tine.
Iarta-i pe toti.
Iarta-te.
Si vei fi din nou,

Femeie.

prin Andhra pentru toate femeile ce au ochi sa vada, urechi sa auda si inimi sa simta

Thursday, June 19, 2014

Song from the 12th floor

Hey, little girl, I know it's rough
I see your tears, you're not so tough
But hey, sweet girl, I hear your pain
It's all ok, you're not to blame.

I'm here for you, it's safe to cry
Let all the tears inside you dry
But I won't pity you this time
So let your wickedness go by.

Hey, little girl, it's time to stand
and claim the power of your land
It's time to stop your sacrifice
To mend your heart, to melt the ice.

It's time to claim your destiny
To choose for you and to break free
It's time to set your boundaries
Time to forgive atrocity.

Forgive the murdered absentee
Forgive the devil's devotee
Forgive the prosecutor's plea
Forgive yourself, the detainee.

Oh, little girl, when all's forgiven
When we allow for what we're given
We'll ride the devil's path to heaven
Beneath our feet, from floor eleven.

Cantec pentru Teodora


Monday, June 16, 2014

Cubicle


Viata intr-un cub de sticla
E mata,
Se masoara in minute vatuite,
Si nu se unduieste dupa rafalele de vant
Ce se sparg intr-insa.

Viata intr-un cub de sticla
E colturoasa,
Se umple cu oameni-elefant
Si nu se sfieste sa isi arate coltii de fildes
Ce se sparg intr-insa.

Viata intr-un cub de sticla
E condensata,
Se auto determina in cifre belicoase
Si nu se indupleca la cantecul inimilor gaurite
Ce se sparg intr-insa.

Viata intr-un cub de sticla
E necrutatoare,
Se cerne in minute albe si minute negre
Si nu se topeste o data cu orele inghetate
Ce se sparg intr-insa.

Sunday, June 15, 2014

Am fost o data ca niciodata


Am fost o fata care-si traia viata cu susul in jos. Unde imi statusera picioarele, acum imi statea capul. Toate darurile din inima mea se risipeau in cele patru vanturi. Iar eu sufeream. Imi pierdeam ideile si nu mai vedeam lumina soarelui.

Intr-o zi, un pitic faur al pamantului veni la mine si aprinse un felinar. Atunci mi-am amintit de lumina soarelui. Deasupra picioarelor mele isi facuse cuib o pasare. Dar eu nu auzeam ciripitul sau in timp ce pasarea isi clocea ouale. Un ou a cazut din cuib si, la lumina felinarului, am zarit un pui de pasare. Era mic  si nu avea pene. Nu apucase sa cloceasca. Am luat puiul frant in maini si am suflat. Pasarea a murit in mainile mele iar eu am fost eliberata.

Am inceput sa colind lumea intr-un car. Pe masura ce colindam, adunam stele. Ajunsesem sa car atatea stele ca nu mai puteam impinge carul. Si am uitat de unde am plecat. Mi-am subjugat natura salbatica, am inrobit barbatul divin si femeia divina dinauntrul meu. Acestia im apareau insa noapte ain vise, iubindu-se pe malul marii. Femeia Schelet ii pandea, ii pandea mereu de pe fundul marii. Iar eu ma trezeam in sudoare, urland de frica.

Pana intr-o zi cand mi-am adunat curajul si mi-am infruntat teama. Am plecat pe mare si am primit-o pe Femeia Schelet pe barca mea. I-am cantat si  i-am cantat pana cand ea s-a intrupat si a pasit spre mine. M-am inchinat in fata ei, am lasat-o sa ma ia in brate si mi-am deschis inima.

Atunci mi-am amintit cine sunt.

Saturday, June 7, 2014

A house is not a home


I wasn’t born here, not really,
But I was reborn here time and time again.

There was this one morning, the first morning,
When I woke up and gave birth to my first child
And a mother was also born
Into this house.

There was another morning, a cold morning
When I woke up and  felt this yearning
To paint
And an artist was born
Into this house.

One night, a clear night on a full moon,
I opened the window and howled at the moon
And a wild woman was born
Into this house.

One other night, I woke up from this amazing dream
That urged me to listen to my soul
And a dreamer was born
Into this house.

On day I heard a song and it moved me
It moved me so deep that I started to dance
And a dancer was born
Into this house.
This was my home.

I won’t die here, not really,
But surely I died here, more than once.

There was this one morning
When I woke up paralyzed,
Drenched in sorrow, stuck, empty
I laid down on the bathroom floor
And a victim died.
Into this house.

On another morning I woke up alone
I felt discouraged, abandoned, and deeply hurt
A lonely wife surrendered her love
Into this house.

One night I got so frightened
That I regressed to my mother’s womb
Dark and moist, numb and helpless
And a child passed away
Into this house.

With it’s river of births and deaths
Carved into it’s walls and floors,
Into it’s corners and doors,
This house has lived inside of me
As much as I have lived inside of it.

It has given me shelter, love and inspiration
Rocked me to sleep,
Whispered lullabies to my weary children
Poured it’s song of stone and wood into my heart
Incubated my dreams and hatched my wounds.

This house taught me to belong.
To belong to my home, to my family,
To belong to my dreams, to my ideals,
To belong to my land, to this earth,
But, above of all, to belong to myself.

Yet this house does not belong to me
Nor does this land, this earth, these people.
I weep as I receive my final lesson,
The one of letting go.

For it is now the time to let it go
To retrieve the pieces of soul
Hidden in it’s every corner
It is time to build another home,
This time a home inside of me,
A home that I will carry with me
Wherever I go.

I am so grateful.

Friday, June 6, 2014

Un ragaz

Da-mi un ragaz sa plang bucuria ca suntem
Inainte sa plang durerea ca nu vom mai fi

Da-mi un ragaz sa ma ridic pe picioarele inimii
Inainte sa-mi pasesc corpul dincolo de prag

Da-mi un ragaz sa zabovesc la poalele imbratisarii tale
Inainte sa iti scuturi bratele de umbra mea

Da-mi un ragaz sa te absorb in pantecul meu o ultima data
Inainte sa se usuce si ultimul cordon ombilical

Da-mi un ragaz sa onorez trecutul ce ne leaga
Inainte sa imi asez amintirile in felurite cutii.

Da-mi un ragaz sa ma inchin in fata ta si sa iti multumesc
Inainte sa te urasc pentru ca nu ai stiut sa lupti pentru mine

Da-mi un ragaz sa ard si sa ma dezintegrez
Inainte sa renasc din cenusa celei ce am fost.

Aprinde-ti o tigara si inchide ochii pret de un ragaz
In curand totul se va sfarsi.


Thursday, June 5, 2014

La panda

Stau si pandesc de la marginea fiintei mele
Furtuna pe cale sa ma descompuna.
Strig 'Adaposteste-ma'
Inventand in fiecare zi cate o umbrela,
Construind
o barca,
un ponton,
o geamandura.


Stau si pandesc prin despicatura coapselor mele
Scanteia pe cale sa ma dezintegreze.
Strig 'Aprinde-ma',
Inventand in fiecare zi cate un chibrit,
Arzand
o privire,
un gest,
o atingere.


Stau si pandesc cu inima cascata
Marile pe cale sa ma reverse
Si strig 'Deschide-ma',
Inventand in fiecare zi cate o cheie,
Eliberand
o spaima,
un geamat,
o indoiala.