Femeie

Catre voi toti, fii ai cerului,

barbati din lume,

barbati din viata mea,

Catre voi cei care ati umilit si ati abandonat

O femeie.

Catre voi cei care ati asmutit fiara din ea,

Cea avida dupa senzualitate,

Avida dupa extraordinar,

Avida dupa caderi si ridicari,

Avida dupa slabiciune,

Avida dupa atentia stoarsa de la ceilalti.

Si apoi ati inlantuit-o

Povara,

Nesimtito,

Ofticoaso,

Tradatoareo,

Rusine tie,

Nerusinato,

Trezeste-te la realitate,

Netrebnico!

Si vinde-ti visele,

Caci mi-e teama de ele.

Caci ce insemana o lume

Condusa de instinct,

De intangibil,

De tigroaice,

Si leoaice

Si ursoaice

Si pelicani?

Cum oare arata o lume

In care visele conduc,

In care inima e libera

Sa-si urmeze calea

in care nu exista

plantatii

si nici patroni

si nici boieri

carora li se cuvin

legal

dividende

drepturi;

in care avutia

nu se masoara

in

nimic

tangibil?

Cum oare arata o lume in care

Femeile iarta?

Cum oare arata o lume

In care femeile isi iarta tatal,

Primul barbat din viata lor

Care nu a stiut sa faca altfel

Decat a facut?

Ca a fost alcoolic

coleric,

violator incestuos,

violent,

agresiv,

ucis,

ucigas,

abuziv,

distant,

nemultumit,

neprezent,

dezinteresat,

prea interesat.

Nimic nu va sterge durerea,

Nicio durere.

Si toti fii cerului,

Toti barbatii

vor continua sa se sperie

de Ea si sa fuga.

Tu insati te sperii de tine

Si ai vrea sa fugi.

Si o faci.

Suficient de des incat

sa iti pierzi luciditatea

si stapanirea

si astfel te ranesti iar

Ca sa mai ai o dovada ca

Nu ai dreptul la pace

Si la dragoste.

Asaza-te la masa cu alesul tau,

Asaza-te la masa cu tatal tau

Si vei stii

Ca trecutul nu poate fi ameliorat.

Nu va veni ziua in care ceva sa se intample

astfel incat

trecutul sa iti para edulcorat,

elucidat

si vindecat,

pentru ca el nu mai exista.

Accepta asadar ca asa a fost.

Si vezi ce poti face sa iti recuperezi

Puterea,

Suflul,

Inima.

Simte-ti durerea la maxim

Fara sa o savurezi.

Magnetul voluptatii e unul puternic,

dar nu mai puternic decat tine.

Iarta-i pe toti.

Iarta-te.

Si vei fi din nou,

Femeie.

prin Andhra pentru toate femeile ce au ochi sa vada, urechi sa auda si inimi sa simta

Song from the 12th floor

Hey, little girl, I know it's rough
I see your tears, you're not so tough
But hey, sweet girl, I hear your pain
It's all ok, you're not to blame.

I'm here for you, it's safe to cry
Let all the tears inside you dry
But I won't pity you this time
So let your wickedness go by.

Hey, little girl, it's time to stand
and claim the power of your land
It's time to stop your sacrifice
To mend your heart, to melt the ice.

It's time to claim your destiny
To choose for you and to break free
It's time to set your boundaries
Time to forgive atrocity.

Forgive the murdered absentee
Forgive the devil's devotee
Forgive the prosecutor's plea
Forgive yourself, the detainee.

Oh, little girl, when all's forgiven
When we allow for what we're given
We'll ride the devil's path to heaven
Beneath our feet, from floor eleven.

Cantec pentru Teodora

Cubicle

Viata intr-un cub de sticla

E mata,

Se masoara in minute vatuite,

Si nu se unduieste dupa rafalele de vant

Ce se sparg intr-insa.

Viata intr-un cub de sticla

E colturoasa,

Se umple cu oameni-elefant

Si nu se sfieste sa isi arate coltii de fildes

Ce se sparg intr-insa.

Viata intr-un cub de sticla

E condensata,

Se auto determina in cifre belicoase

Si nu se indupleca la cantecul inimilor gaurite

Ce se sparg intr-insa.

Viata intr-un cub de sticla

E necrutatoare,

Se cerne in minute albe si minute negre

Si nu se topeste o data cu orele inghetate

Ce se sparg intr-insa.

Am fost o data ca niciodata

Am fost o fata care-si traia viata cu susul in jos. Unde imi statusera picioarele, acum imi statea capul. Toate darurile din inima mea se risipeau in cele patru vanturi. Iar eu sufeream. Imi pierdeam ideile si nu mai vedeam lumina soarelui.

Intr-o zi, un pitic faur al pamantului veni la mine si aprinse un felinar. Atunci mi-am amintit de lumina soarelui. Deasupra picioarelor mele isi facuse cuib o pasare. Dar eu nu auzeam ciripitul sau in timp ce pasarea isi clocea ouale. Un ou a cazut din cuib si, la lumina felinarului, am zarit un pui de pasare. Era mic  si nu avea pene. Nu apucase sa cloceasca. Am luat puiul frant in maini si am suflat. Pasarea a murit in mainile mele iar eu am fost eliberata.

Am inceput sa colind lumea intr-un car. Pe masura ce colindam, adunam stele. Ajunsesem sa car atatea stele ca nu mai puteam impinge carul. Si am uitat de unde am plecat. Mi-am subjugat natura salbatica, am inrobit barbatul divin si femeia divina dinauntrul meu. Acestia im apareau insa noapte ain vise, iubindu-se pe malul marii. Femeia Schelet ii pandea, ii pandea mereu de pe fundul marii. Iar eu ma trezeam in sudoare, urland de frica.

Pana intr-o zi cand mi-am adunat curajul si mi-am infruntat teama. Am plecat pe mare si am primit-o pe Femeia Schelet pe barca mea. I-am cantat si  i-am cantat pana cand ea s-a intrupat si a pasit spre mine. M-am inchinat in fata ei, am lasat-o sa ma ia in brate si mi-am deschis inima.

Atunci mi-am amintit cine sunt.

A house is not a home

I wasn’t born here, not really,

But I was reborn here time and time again.

There was this one morning, the first morning,

When I woke up and gave birth to my first child

And a mother was also born

Into this house.

There was another morning, a cold morning

When I woke up and  felt this yearning

To paint

And an artist was born

Into this house.

One night, a clear night on a full moon,

I opened the window and howled at the moon

And a wild woman was born

Into this house.

One other night, I woke up from this amazing dream

That urged me to listen to my soul

And a dreamer was born

Into this house.

On day I heard a song and it moved me

It moved me so deep that I started to dance

And a dancer was born

Into this house.

This was my home.

I won’t die here, not really,

But surely I died here, more than once.

There was this one morning

When I woke up paralyzed,

Drenched in sorrow, stuck, empty

I laid down on the bathroom floor

And a victim died.

Into this house.

On another morning I woke up alone

I felt discouraged, abandoned, and deeply hurt

A lonely wife surrendered her love

Into this house.

One night I got so frightened

That I regressed to my mother’s womb

Dark and moist, numb and helpless

And a child passed away

Into this house.

With it’s river of births and deaths

Carved into it’s walls and floors,

Into it’s corners and doors,

This house has lived inside of me

As much as I have lived inside of it.

It has given me shelter, love and inspiration

Rocked me to sleep,

Whispered lullabies to my weary children

Poured it’s song of stone and wood into my heart

Incubated my dreams and hatched my wounds.

This house taught me to belong.

To belong to my home, to my family,

To belong to my dreams, to my ideals,

To belong to my land, to this earth,

But, above of all, to belong to myself.

Yet this house does not belong to me

Nor does this land, this earth, these people.

I weep as I receive my final lesson,

The one of letting go.

For it is now the time to let it go

To retrieve the pieces of soul

Hidden in it’s every corner

It is time to build another home,

This time a home inside of me,

A home that I will carry with me

Wherever I go.

I am so grateful.

Un ragaz

Da-mi un ragaz sa plang bucuria ca suntem

Inainte sa plang durerea ca nu vom mai fi

Da-mi un ragaz sa ma ridic pe picioarele inimii

Inainte sa-mi pasesc corpul dincolo de prag

Da-mi un ragaz sa zabovesc la poalele imbratisarii tale

Inainte sa iti scuturi bratele de umbra mea

Da-mi un ragaz sa te absorb in pantecul meu o ultima data

Inainte sa se usuce si ultimul cordon ombilical

Da-mi un ragaz sa onorez trecutul ce ne leaga

Inainte sa imi asez amintirile in felurite cutii.

Da-mi un ragaz sa ma inchin in fata ta si sa iti multumesc

Inainte sa te urasc pentru ca nu ai stiut sa lupti pentru mine

Da-mi un ragaz sa ard si sa ma dezintegrez

Inainte sa renasc din cenusa celei ce am fost.

Aprinde-ti o tigara si inchide ochii pret de un ragaz

In curand totul se va sfarsi.

La panda

Stau si pandesc de la marginea fiintei mele
Furtuna pe cale sa ma descompuna.
Strig 'Adaposteste-ma'
Inventand in fiecare zi cate o umbrela,
Construind
o barca,
un ponton,
o geamandura.


Stau si pandesc prin despicatura coapselor mele
Scanteia pe cale sa ma dezintegreze.
Strig 'Aprinde-ma',
Inventand in fiecare zi cate un chibrit,
Arzand
o privire,
un gest,
o atingere.


Stau si pandesc cu inima cascata
Marile pe cale sa ma reverse
Si strig 'Deschide-ma',
Inventand in fiecare zi cate o cheie,
Eliberand
o spaima,
un geamat,
o indoiala.