port in mine trei odai
ca orisice muiere purtatoare de odai
nici mai presus, nici mai prejos
in prima odaie e zapuseala
pfiu, drace, e al naibii de zapuseala
ticsit de cotloane si paienjenisuri
dichisit cu giuvaeruri si matasuri pretioase
imbacsit de praf si mazga
e al naibii de inghesuiala
in aceasta odaie
nu e loc pentru tine aici, barbate,
fugi pana nu te starpesc
din odaia gandurilor mele
in a doua odaie nu exista acoperis
de fapt, aceasta odaie nu are nici macar pereti
doar cer cat vezi cu ochii
si toti sorii cu toate planetele lor
orbiteaza in aceasta odaie
intr-o revarsare continua
e o chestiune de mecanica
mecanica sentimentelor
sopteste o voce din odaia de alaturi
ce bine iti sade aici
orbitand
in odaia inimii mele
in a treia odaie se afla doar o soba
o soba-vulcan
o soba-pheonix
o soba-ghetar
o soba-dor
o soba-pamant
o soba-suflet
o soba-soba
stii tu, din acelea de teracota
in care vine sobarul si aprinde focul
din truda taietorului de lemne
si iaca, de tot ma intrebai,
s-au perindat prin aceasta odaie
tot soiul de sobari si taietori de lemne
hamesiti
degerati
indesandu-si lemnele
infigandu-si topoarele
bajbaind
adulmecand
frecand
orbecaind
deznadajduiti
oh, de-ar sti ei
sarmanii sobari si taietori de lemne
ca taman in odaia de alaturi
salasluieste cheia
odaii pantecului meu…
No comments:
Post a Comment